Ţara noastră este deosebit de frumoasă, prin peisajele ei deosebite. În munţi (în special) sunt peisaje care uneori te lasă fără grai. Aşa sunt de exemplu vederea Cetăţilor Ponorului din munţii Apuseni, sau peisajele de la Detunata (din aceeaşi munţi), sau cele de la Groapa Ruginoasă.

           În cele ce urmează voi descrie o excursie în munţii Piatra Craiului, pe care a făcut.o împreună cu mai mulţi colegi şi colege prin anii 1980. 

         Am plecat cu trenul din Timişoara şi am coborât în Zărneşti. Apoi am pornit spre munţi, din partea estică, spre cabana Curmătura.
             Pe deum, felele (cea care imi va deveni soţie şi Dorina) au început să se plângă, ca rucsacurile sunt grele, ca este cald etc. Le-am oprit la un moment dat şi le-am spus că nu mai vreau să le aud spunând aşa. Pot să spună, dacă vor să vorbească, că brazii sunt verzi,  ce frumos ciripesc păsărelele în copaci, ce frumos susură îzvoarele şi altele asemenea. Creutăţile drumului le simţim cu toţii, nu trebuie să ne dempbilizeze.

            Piatra Craiului este un masiv aşezat în estul munţilor Făgăraş, dincolo de Curmătura Foii, pe o poziţie aproximativă nord - sud.

        Cabana Curmătura. Este situată în partea de est a munţilor. Accesul spre ea este relativ facil, dar durata de mers este mare. 

      

         În cele din urmă am ajuns să orcăm până pe platou, când am terminat urcuşul. Cum trebuia să mai vină doi colegi mai târziu, şi doream să-i aşteptăm, am găsit o poiană în apropiere unde am pus corturile. Apoi am plecat în întâmpinarea colegilor, în coborâre, dar nu i-am găsit şi ne-am întors.

           A doua zi, i-am găsit. Îşi puseseră cortul pe potecă, când s-a terminat urcuşul, aşa că i-am găsit uşor şi i-am integrat în grup.

     

           Eu cu soţia lângă cabana Plaiul Foii.

          Am pornit apoi spre munţi, spre Piatra Craiului, şi anume spre vest. Am urcat în creastă, în locul mai jos dintre cel mai nordic vârf şi creasta propriuzisă, care are o serie de vârfuri de peste 2000 de metri (Ţimbalul Mare 2231)  În urcuş există un loc în care sunt cabluri care au speriat-o pe siţia mea, aşa că am căutat un loc în care am urcat evitând cablurile (deşi acestea ajută la urcare permiţând sprijinul mai bun atât la urcare cât şi la coborâre).
          O dată ajunşi în crestă, drumul a fost relativ uşor şi nu ne-a mai creat probleme. Am stăbătut o parte din creastă, după care am coborât fără marcaj pe partea vestică pe un vâlcel şi ne-am întors în poiana noastră, la corturi.

       Grupul nostru în deplasare pe creasta Pietrei Craiului.

      În ziua următoare, când colegii şi-au exprimat dorinţa să continue drumul pe creastă, soţia a spus că nu vrea să mergă, aşa că am norărât noi doi să rămânem pe la corturi, iar ceilalţi au plecat pe creasta Pietrei Craiului.

  

           
         În fotografie este soţia mea. A fost prima ei ieşire la munte.

    Noi ne-am plimbat prin apropierea cortului, am mâncat zmeură de prin poiană şi i-am aşteptat să se intoarcă.

        În ziua care a urmat, am făcut o vizită la cabana Curmătura. 

      Apoi am plecat din nou spre Zărneşti, şi ne-am îndreptat spre cabana Plaiul Foii, unde am pus corturile şi am văzut ceva din marele abrupt vestic al Pietrei Craiului.

      Piatra Craiului se caracterizează prin faptul că partea ei estică este mai uţin abruptă spre deosebire de partea vestică, unde traseele sunt abrupte şi pe ele existând şi trasee de alpinism.

                          

   Grupul nostru complet Lipseşte doar Costică (care face fotografia şi care nu mai este printre noi. De la stânga spre dreapta: Mariana, Emil, Dorina, Mişi, Ildi şi Petre).

          Această excursie nu o consider cea mai reuşită din cele pe care le-am făcut. Dar am făcut această deplasare şi nu-mi pare rău. Am văzut peisaje frumoase, ne-am distrat, ne-am simţit bine, am văzit o serie de plante, cu alte cuvinte a fost în natură.

            Tot soţia mea, într-o perioadă de odihnă pe creasta Pietrei Craiului.

    O garofiţă din Piatra Craiului. Se pare că nu aceasta este "Garofiţa Pietrei Craiului".

    Aceasta este o floare numită "sângele voinicului" şi a fost fotografiată în Piatra Craiului, pe creastă.